Saptamana trecuta, mai exact duminica, am iesit, ca de obicei, la masa prin oras….Doi prieteni foarte dragi mie, cu care petrec foarte mult timp prin restaurantele iesene, chicoteau de mama focului in masina….Cica mi-au pregatiti o surpriza! Unde mergem? La restaurantul libanez de pe Lascar….Il stiu bine, e deschis de vreo doua luni si i-am trecut pragul de cateva ori…Imi place mancarea arabeasca….si nu ma refer la shaorma…In plus, desi chelneritele de acolo poarta salba la brau dar sunt imbracate in tricou, blugi si pantofi sport, atmosfera si cadrul interior este extrem de relaxant…
Stiam ca respectivul spatiu are si un nivel superior insa nu am urcat niciodata sus….de lene….Insa, duminica am urcat….caci asta era supriza pregatita de Adi si Raluca….
Sus: nebunie curata….un divan tipic arabesc: cu perne, voaluri, perdele, mese joase…spatii retrase si intunecoase…Ce mai, o nebunie….Ne-am asezat pe niste canapele, ne-am cufundat in perne, am cerut o narghilea si ne-am pus pe sporovait….Si, pentru ca nu imi place sa merg la ei fara sa beau un “Arabian Night” mi-am comandat unul. A fost o greseala, initial, pentru ca inauntru este foarte cald, dar foarte clad…au cateva ventilatoare dar nu fac fata gradelor de afara….
Oricum, e greu sa descrii cum este acolo. Cel mai bine este sa mergi….Sa vezi, sa te tavalesti prin perne…
Daca ai noroc, nu e cazul meu, poti chiar sa il vezi pe Ramadan, unul dintre asociati, dansand de mama focului pe rimurile “buricesti” traditionale….
