Totul despre NIMIC

Aseara am incercat, pentru a doua oara, un restaurant, care se intituleaza poetico-istoic „Hanul Dacilor”……… pentru cei care nu stiu, respectiva incinta se afla undeva pe Bucium langa Plopii fara Sot- dar nu va recomand sa mergeti acolo….

Experienta merita amintita pentru ca s-ar putea sa fie si altii care vor dori sa incerce noul paradis gastronomic dacic.

Terasa e acceptabila….am vazut si ma rau de atat….

Mancarea:

…..salata bunicica….doar 3, 5 lei….restul nu prea….pastrama de oaie a venit rece, branza de burduf era atat de amara ca iti venea sa iti iei lume in cap de la prima imbucatura…cartofii….uleiosi…..Papanasii……interesanti……Cordelutele din piept de pui la fel……etc etc etc….Per ansamblu, mancare este oarecum bunicica daca nu esti ghinionistul care atrage salmonella.

Partea proasta este servirea……Frate, sa nu mergi flamand acolo ca stai la o salata 1 ora pe ceas…..Iti vine sa tai catelul ala alb de se plimba precum milogul printre mesele de lemn….Chelnerii sunt la furat…nu au nici o treaba cu aceasta meserie….ceri una aduc alta…pe nota de plata scriu alcool pentru o armata de betivani….din nou, etc, etc,

Muzica….aici alta chestie interesanta….Guristul, pentru ca au un trio de muzica populara, este cat un munte insa cand deschide gura parca-i bunica-mea sau maica-mea sau chiar eu peste 10 ani. Nu canta urat doar ca la cat e de mare te-ai fi asteptat sa nu aiba voce de muiere…..

Per ansamblu….daca cineva planuieste sa mearga la „Hanul Dacilor” apoi trebuie sa ia in considerare urmatoarele:

1. sa nu fie flamand

2. sa aiba o imensa cantitate de rabdare.

3. sa ceara desertul odata cu primul fel….pentru ca altfel stai 45 de minute pentru o portie de papanasi…

4. sa nu comande branza sau minunatul meniu „Taci si-nghite”: e doar mamaliguta la greu, cu putina aroma de branza…..tot de aia de burduf…..

Toate astea pot fi acceptate doar de cei care au 10 lei in buzunar si vor sa manace ceva….fara sa conteze orele de asteptare…..

hai, Pa!

Reclame
Published in: on iunie 21, 2007 at 10:37 am  Lasă un comentariu  

bic_razor_billboard_11.jpg

Da…

Published in: on mai 3, 2007 at 7:06 am  Lasă un comentariu  

Tacerea meilor

Am fost de curand la o seara de muzica medievala la ONYX. Invitati au fost cei cinci membri destepti si talentati de la Imago Mundi….Pe terasa restaurantului doar cativa oameni….Concertul a fost cat se poate de ok. Insa, adevarata vedeta a serii o declar, fara sa stau pe ganduri, pe EA, marea durere a muritorului….SERVIREA.

Chelnerii de la Iasi, ca de altfel de peste tot, au o atitudine de maretie, de importanta suprema, de parca ei ar detine ceva ce noi, muritorii de rand, nu putem avea, patrunde sau macar surprinde cu neuronul nostru ratacit. Povestea e simpla….Am stat doua ore in asteptarea unui gram de mancare pe care tot noi o platim…Concertul frumos, ce mai…stomacul fremata….berea curgea cu greu iar injuraturile topaiau vesele pe buzele fiecaruia… Nici nu puteai spune mare lucru, un Dumnezeul matii de idiot era necuvenit…in subconstient eram convinsi ca, daca ii spui ceva, va scuipa sau isi va sufla nasul in mincarea ta…Nu-i nik…se mai intampla….

Adevarul este ca asa zisul chelner de pe la Iasi are ceva…deosebit in atitudine…A fi chelner este cat se poate de greu, chinuitor….probabil ca din acest motiv au si atitudinea asta….

Inca o intamplare:…acum vreo doua luni merg la un alt concert…Harrrry Tavitian si Jazz Maraton Concept….la un restaurant care se deschisese oficial cu respectivul spectacol…Inessa….Okay…veseli si plini de chef de alcool ne asezam la masa rezervata special…blex…Dar cum o berica merge bine si cu ceva de ale gurii, facem comanda….patru salate, un gratar…bla, bla….Trece juma de ceas…il oprim pe chelner…”Acum vine, in 10 minute”….no bine…adu o berica…..trece o ora….acelasi raspuns….se face ora 23 ….comandaseram la 21….”Domle’ dar ce dracu faceti! Patru salate doua ore??”…..Dumnezeii masii de viata….Si hopa, cand a iesit Dumenzeul din gura noastra si am amenintat cu anularea mancarii….iaca cine apare?! Salata…Ne uitat toti 7 in farfurii: „CE pizda masii e asta?”….juma de rosie, juma de ceapa, juma de ardel, juma de farfurie…iar gratarul vine in 10 minute….urmare se subintelege….am plecat injurand salata….si chelnerul.,….si conducerea…si guvernul….si pe vecinul de masa….

 Alta belea…

Prin luna februarie ma ia un chef nebun….dar nebun rau….de mici, mancarea romanului cea de pe urma…Ne urcam in masini si mergem la Casa Boiereasca….Nu stiu cati au fost acolo dar permiteti-mi sa va detaliez incinta….pe afara toate bune si frumoase…e amenajata in stul rustic, cu lemn, flori, bla, bla….cand intri …hopa surpriza…kitchul e la el acasa….unul canta de zor in microfon…manele amestecate cu romante, cantece de haiducie…Treaca de la noi….Bun…revenim la mici…Vine chelnerul…cerem 15 mici…si surpriza….baiatul se uita la noi si ne sopteste…”nu v-as recomanda micii!”….aoleu…pardon…”pai de ce tinere?”…”Stiti carnea aia are un miros cam ciudat!”…Nu, zau….Ne scarpinam in varful inteligentei, ne uitam unii la altii…”Pai, bine tinere, multumit de informatie!”….nici macar nu am mai avut placerea de a afla de ce nu o arunca daca pute…l-am lasat sa plece …a fost dragut ca ne-a salvat de la o cacare de zile mari sau mai stiu ce boli miciuiesti….

Concluzie:

1. Sa fii chelner este echivalent cu a fi stapanul inelelor…le stapanesti pe toate…iti bati pula de toti….esti sef….ce  mama naibii….

2. Sa nu ai nicodata incredre in mancarea servita la restaurante…cine stie ce brontozaurii se ascund in ea….si desi nu-mi place mananc foarte des acolo, in lumea chenerilor..imi e lene sa gatesc….

Pentru toti cei care sufera….tacerea meilor….asta e solutia….

Published in: on mai 3, 2007 at 6:56 am  Comments (1)  

Cazul Vitse…cine rade la urma, rade mai bine!

Pentru cei care locuiesc in Iasi si mai au „putina” treaba cu ceea ce se intampla pe plan cultural in vechiul targ al lesurilor, cazul Benoit Vitse, francezul hulit de prostime si concediat de primarul burgului, nu e o noutate… 

Lui conu Gigi i s-a pus pata pe directorul Ateneului Tatarasi si a decis domnia sa ca ar fi mai bine daca acest frantuz imputit si-ar lua talpasita. Zis si facut…. De la inceputul iernii l-a persecutat pe bietul frantuz de numa- numa…ba ca nu si-a depus proiectul de management la timp, ba ca mai are timp pana pe 8 ianuarie dar totusi el, Gigi cel Mare la Cap si mic la Stat, scoate postul la concurs……Nici Vitse nu-i carpa de bocanci asa ca sare ca ars si da in judecata Primarul cu Primaria sa cu tot…Si cine credeti a castigat batalia? Gigi plateste cheltuielile de judecata iar concursul programat anul trecut, in decembrie, este declarat ilegal…

Povestea nu se incheie aici… Vede el, Conu Gigi, ca treaba nu-i asa de simpla, dupa cum o calculase el la piata, si dupa ce frantuzul depune pe 8 ianuarie dosarul de management, alege el Comisia de Evaluare….ca cica trebe oameni cu cap pentru a analiza proiectul frantuzului paduchios. Si se aduna ei,  zmeii- zmeiilor….de trei ori se detera peste cap si iaca ce concluzionasera: „Ba fratuzule, futu-ti mama ta de nespalat, proiectul nu-i bun, bre!Iti dam 6,81 din 7, (n.s nota minima)….si doar asa ca sa iti aratam ca suntem baieti finuti”, spune corul de gandaci….Numai Lucian Vasiliu, fostul director al Muzeului Literaturii Romane, sta stramb si gandeste drept: Mai copii, eu ma duc acasa! Nu de alta, dar proiectul lui domn frantuz e bun”….Dar zemeii zmeiilor, manati de la spate de muma lor, Conu Gigi au decis…Frantuzu-i amu director interimar iar concursul are loc pe 12 aprilie…Dar si frantuzu-i rau si da din nou in judecata pe Conu Gigi…Maine are termen…

Gluma-i gluma, dar ceea ce am scris e o realitate…Benoit Vitse, care a facut mai multe pentru Ateneul Tatarsi si pentru Iasi decat Ioan Holban, fostul director al Teatrului National, decat Hadji Culea -actualul- si decat toti ceilalti ipocrti la un loc, este concediat de un dobitoc care nu e capabil sa faca diferenta intre mana stanga si piciorul drept…In semn de revolta, francezul ataca pe toate caiile, si bine face…Maine va avea loc un one man show la Ateneu in care Bonoit isi va spune povestea tragico-comica pe scena. „Sedinta comisiei de evaluare si alte reflectii auzite” este numele povestei care i-a zguduit ultimile luni….

Il sustin pe Benoit Vitse si sunt convinsa ca, chiar daca va pierde in instanta aceasta batalie, va fi cel care rade la urma. El este francezul care a fost concediat de Primarul unui oras care se doreste capitala culturala. Si , mai mult decat atat, a adus, doar in aceasta saptamana, 9000 de euro pentru institutia pe care a condus-o timp de 4 ani. Saptamana aceasta va mai aduce 2000 de euro…Of, Of…mai frantuz imputit …. e adevarat ca nu prea se spala… ai venit tu cu ideiile tale socialist frantuziste sa ne conduci pe noi? Iaca ce sut in cohones ti-ai luat…Jos Frantuzul, sus Conu Gigi, ca ce dracu’ …suntem o societate de rahat care se complace in propriile sale fecale…Hai, sictir!

Published in: on aprilie 2, 2007 at 5:31 pm  Lasă un comentariu  

Balul hapsanilor cu stare…hahaha

Aseara am pierdut o ora si ceva din viata mea la Balul francofoniei…Atata uratenie adunata la un loc nu am mai vazut de mult timp. E bine uneori sa mai primesti cate un dus rece de la Viata ca doar, ce dracu, nu-i totul roz precum chilotul vecinei de la 5. Cand scriu  uratenie nu ma refer la chipurile celor prezenti in sala Primariei ci la cat de murdare le sunt, la marea majoritate, caracterele.

Nu-mi plac dineurile oficiale din doua motive simple: nu suport sa vad chipurile celor din jur transformandu-se, atunci cand e mancare si bautura moca, in -nu gasesc cuvantul- in draci grotesti manati de un singur tel: parjoala in foita de cascaval si sampania in pahare de plastic. Cam asa a fost si aseara. S-a adunat lumea pe la o ora intarziata si, tragand cu ochiul la mancarica de pe mese, a ascutat „plina” de interes rahaturile spuse de Q.Robert si cele doua dudui urate de langa el….”Gata! A terminat. Bate, fa, din palme! Nu vezi ca putem merge la mocangeala”, probabil ar fi spus cel de langa mine, daca as citi ce e in capul ala urat. Nici nu a terminat Q. de spus ce avea pregatit ca lumea, fete palide din  mediului universitar, studenti capatuiti, femeii grase cu soti prosti, reprezentanti media- astia sunt cei mai mocangii dintre mocangii „Samson sa traiasca! Numai el stie cata mancare a turnat in genti pe la petreceri sau conferinte de presa”- a si sarit pe mese. Erau in stare sa te calce in picioare pentru o parjoala,  sa te dea cu capul de balustrada…probabil ca, creierii tai imprastiati pe minunatele covoare municipale le-ar fi provocat o foame si mai mare…A ramas saracul frantuz, invitat cica sa cante alaturi de o frantuzoaica, doar cu scaunele si doi trei agarici, printre care si eu.

Faza serii: frantuzoaica face o pauza de la cantat…pe scena ea si el…duduia se indrepta spre un platou si isi impinge in gura doua parjoale. Hahaha

Au fost si oameni faini…dar ce pacat de restul!

Published in: on aprilie 1, 2007 at 8:55 am  Lasă un comentariu  

Omorati cu pietre Impresarul…!

Aseara am fost la Gala de Balet…Daca as fi fost eu balerinul invitat sa danseze pe scena Aulei Universitatii Agronomice sau platitorul de 80 lei pentru accesul in sala, l-as fi impuscat pe asa zisul „Impresar” George Ivascu…De ce?

Am alergat cu o nebuna de la redactie spre varful Copoului, doar- doar voi ajunge la timp la spectacolul de balet. Suna atat de bine…Gala de Balet, invitati speciali Alexei si Cristina Terentiev, prim solisti la Opera din Moscova….Era programat la 20.30.

Ajung acolo la 21. Spectacolul nu incepuse, sala era pe jumatate goala. Ce dracu? Aflu de la prietena mea ca, in clipa in care a sosit ea, adica regulamentar la ora 20, in sala respectiva era nu stiu ce congres: lumea tragea la masea berica, rachiu si vinut puturos, manca carnita, se hahaia…bla bla.

Pe scena nimic… doar sase ghiuvece ce flori, asparagus si alte verzaciuni cu flori rosii. „Futu-i masa, ce-i panarama asta”, imi zic! Nu stiam atunci ca ce era mai interesant urma sa vina…Incepe spectacolul. George Ivascu se urca pe asa zisa scena, ingama doua prostii care incep cu „cea mai tare”, „cea mai interesanta” gala de balet. Intra cuplu vestit…de la Moscova…Inceput promitator…dar… dezamagire….balet tip robotel, cu un zambet de raht pe gura….la pamant baietii….Stai ca vin cei doi romani, prim balerini ai operei din Bucuresti, dupa cum ne avertizeaza Ivascu….Ma uit atent la tip…hopa!!! dar stai oleaca bre, ca e Gigel de la Iasi, care Bucuresti? Aoleu ce draci, adica grasul asta mic, slinos si basinos ne crede pe toti cei din sala prosti?

Atat Gigel Ungureanu cat si Corina Dumitrescu au dansat bine, ei i-as acorda chiar un 9…Ma mai linistesc…Urmeaza Mandarinul Miraculos. Ivascu iar ne vinde tampenii…prim balerini ai aceleeasi opere…Ei rahat…o parte erau de la Compania de Balet Danovski si unul era iesean de-al nostru, Sergiu Cotorobai…Mama lui de magar de impresar. Mi s-a facut o mila de balerini!!!…baietii erau buni dar ce vina aveau ei ca tampitul ala i-a adus sa danseze la mama ciorilor, intr-o sala cu asparagus pe scena, cu trei reflectoare care le  luminau partile inferioare ale corpului. Si chiar in asparagus a murit mandarinul…Ce porcarie! Repet…balerinii nu au dansat rau, dimpotriva….Cei care nu cunosc poveste Mandarinului ar trebui sa puna mana sa o citeasca, merita!

George Ivascu!!! …. A, si inca ceva, dobitocului i-a sunat mobilul….singurul caruia i s-a intamplat asa ceva pe tot parcursul spectacolului…In loc sa il inchida…a respins apelul….bineinteles ca refuzatul a insistat…

Deci, in concluzie si prin urmare….Nici un artist nu ar mai trebui sa colaboreze cu George Ivascu si echipa lui de rahat….Gala de Balet mi-a provocat greturi budiferice….

Published in: on martie 30, 2007 at 8:29 am  Lasă un comentariu  

Apa Iordanului….

Am fost si la concertul Al Jawala. BRAVO! Mi-a placut! Organizatorii BAD DAYS si-au spalat oarecum rusinea. Sala a fost plina, tinerii s-au distrat. Numai infumuratii si intepatii si aia plini de aere sau rusinosii au stat pe scaun. Revin!

Published in: on martie 27, 2007 at 6:36 am  Lasă un comentariu  

MAD DAYS=BAD DAYS

Tocmai m-am intors de la ceea ce s-a numit „ultima seara” a festivalului Moldavian Advertising Days….In traducere libera=== un FIASCO Total…

Privit din afara, asa numitul Festival de Publicitate – care se doreste a deveni Traditie pentru un oras de cacat in care pute a indobitoceala- a fost o incercare nereusita…vaporul s-a lovit de banchiza si s-a transormat intr-o barcuta speriata de ghetari…numai ca nu plangea…

 A fost facut in pripa, fara masuri de siguranta, nici un pas nefiind calculat dinainte. In prima seara a fost relativ o.k, insa din a II- a au inceput problemele….Calculatorul s-a striat de cateva ori, spoturile s-au repetat…oamenii au iesit la tigara mai des decat ar fi dorit, chiar daca unii dintre ei -inclusiv eu-  sunt fumatori inraiti. Iar in seara aceasta, cand am crezut ca totul este bine pentru ca publicul era relativ numeros, nu mi se mai parea foarte frig, cele doua scurt si, respectiv, medium metraje curgeau in pas de defilare….shit happened sau, pe romaneste, au facut cacatul praf… 

In sfarsit, am vazut si eu „Marilena de la P7” si mi-a placut la nebunie…Chiar si scurt metrajele lui Hanno au fost mai mult decat interesante….Insa, dupa cum spuneam, the shit s-a intamplat si ultimul scurt metraj, pe care Bucurenci il prezentase cu atata patima, nu l-am mai vazut pentru ca pe organizatori, care imi sunt prietenii- nu i-a dus capul sa verifice filmul inainte de a-l difuza. Exact acelasi lucru s-a intamplat si cu spoturile…  Fratilor, prima editie a unui festival trebuie sa curga brici…daca vrei sa faci ceva cu cap…daca o faci in fute-l lelea asa iese….o cacastoare. Le-am spus-o si lor….si au fost de acord cu mine…”poate la anul” nu vor mai fi probleme…no shit…

Au facut un festival de publictate, insa nu au fost capabili sa isi faca publictate in locurile unde doarme, manaca, se fute, se distreza victima, cred ca in publicitate se numeste public tinta (haha) ….adica in caminele si campusurile studentesti… 

Ma pregatesc acum de mult asteptatul concert Al-Jawala, abia asta incheie BAD Shit DAYS… Sper ca maine sa scriu ceva de bine, ca daca nu, e vai si amar de curul nostru….

Festivalul se pare ca a avut totusi un succes: prezenta la workshoputile tinute de Marius Ursache, Elena Ionita & Radu Costin, Strategic Planners la Leo Burnett & Target si Dragos Cazan, Creative Director si Liviu Drangu, Deputy Creative Director, Violet a fost, din cate mi s-a spus, OKAY.

 Si in seara asta e meci: hahahahahahaha

Published in: on martie 24, 2007 at 5:57 pm  Lasă un comentariu  

Sa mor eu…de frig intr-o pisorcarie!

Dupa cum m-am laudat ieri, am fost aseara in pisorcaria de Republica pentru a viziona spoturile difuzate in prima seara de MAD DAYS…….Desi am ajuns la o ora dupa ce a inceput proiectia, am avut la dispozitie alte trei sa indur frigul din sala, sa zambesc la spoturile pe are le cunosteam si sa rad pofticios la cele mai putin cunoscute. Putini oameni, in jur de 100, desi sala are circa 600-700 de locuri. Stiti ce mi-a placut cel mai si cel mai mult? Doamna de la floricele….of, of, mai, mai, frumoasa tara…femeia a fost uitata de timp intr-o slujba pe care parea ca o suporta cu stoicism… In rest, per ansamblu, m-am simtit bine, chiar daca am avut nasul rece, oasele intepenite, si un chef nebunul de-al „viola” pe tipul de langa mine….Probabil, de la spoturi! Sau frig…..hahaha…Hai, pa!

Published in: on martie 23, 2007 at 7:53 am  Lasă un comentariu  

Putoarea omului fudul

Nu am stiut atunci cand am acceptat sa lucrez pentru ziar ca meseria de jurnalist implica, in afara mizeriei, a saraciei, a tristetii, a suferintei si Putoarea Omului Fudul. Cine este el? E fotograful redactiei. Omul acesta este un wc public umblator, o distilerie, un cacat cu mot, un betivan…dar se da artist si atotcunoscator. Ajungi dupa patru ore de stat in compania lui de cacat sa puti ca si el…Tocmai m-am intors de pe teren…si put..Hai, pa!

Published in: on martie 22, 2007 at 2:27 pm  Lasă un comentariu